Despre Sfântul Andrei din cărţile sfinte şi din poveştile românilor
Creştinismul românilor este de sorginte apostolică iar aceasta i se datorează Sfântului Apostol Andrei, cel care i-a creştinat pe locuitorii ţinuturilor danubiano-pontice, fiind considerat şi ocrotitorul României. Astfel, ziua de 30 decembrie reprezintă pentru noi mai mult decât o mare sărbătoare a ortodoxiei. Fiind premergătoare Zilei Naţionale, Sfântul Andrei uneşte spiritual sărbătoarea Bisericii Ortodoxe Române cu sărbătoarea României. La noi, numele de Andrei sau Andreea este unul din cele mai des întâlnite.
Cărţile Sfinte spun că Sf. Apostol Andrei a fost frate cu Simon Petru, că erau originari din Betsaida, localitate situată pe malul Lacului Genezaret din provincia Galileea, în nordul Ţării Sfinte şi că erau erau pescari, asemenea tatălui lor, Iona. Conform Evangheliei Sf. Apostol Ioan, Sf. Andrei ar fi fost mai întâi ucenic al Proroocului Ioan Botezătorul, care l-ar fi îndrumat să-l urmeze pe Iisus din Nazaret. Spunându-i că l-a găsit pe Mesia, Andrei l-a dus şi pe fratele său, Petru, la Hristos Domnul. A fost numit "cel dintâi chemat" şi se spune că a primit puterea de a lega şi dezlega păcatele oamenilor. După Învierea Mântuitorului şi Pogorârea Duhului Sfânt, Apostolii au mai rămas câţiva ani la Ierusalim pentru a începe formarea Bisericii, iar la Sinodul Apostolic, care a avut loc în jurul anilor 49-50 d.Hr., s-au întâlnit şi au tras la sorţi pentru a decide încotro va merge fiecare. Sfântului Apostol Andrei i-a revenit Scytia (Dobrogea). La început Sf. Andrei l-a însoţit pe fratele său, Sf. Apostol Petru, prin Asia Mică, apoi a trecut în peninsula Balcanică prin teritoriul Turciei de azi, ajungând în Scytia, unde s-a oprit o bună vreme. Şi-a continuat apoi drumul până în sudul Rusiei, de unde s-a întors în Grecia, pentru a consolida comunităţile creştine înfiinţate de Sf. Apostol Pavel, ajungând până în Peloponezul grecesc. Acolo, în oraşul Patras, a fost martirizat, fiind răstignit pe o cruce în forma de X, cunoscută sub denumirea de "Crucea Sfântului Andrei".
Din imaginarul popular
Despre Sfântul Apostol Andrei se povesteşte că a fost stăpânul animalelor sălbatice, că a fost cioban şi că de turma lui nu s-a atins nici un lup. De aceea, Dumnezeu l-a învoit să dea hrană lupilor şi, de ziua lui, să le îngăduie să mănânce vitele celor care "n-au păzit sărbătoarea".
I s-a spus "Apostolul Lupilor", denumire derivată din vechea denumire a dacilor, daoi, (lupi), dar şi de la animalul totem al acestora: lupul. Legendele spun că aceste animale au fost alături de daci la căderea Sarmizegetusei şi că cel care le era căpetenie l-ar fi vegheat pe Sf. Apostol Andrei prin pustia Dobrogei spre Peştera care i-a fost adăpost şi care acum îi poartă numele.
I se mai zice şi Andrei Pescarul pentru că "după cuvântul lui, nişte oameni care se necăjeau cu pescuitul au tras cu voloacele şi au prins peşte mult". (Th.D. Speranţia). Se povesteşte că, începând de atunci, de ziua lui se obişnuieşte să se mănânce peşte.
Cărţile Sfinte spun că Sf. Apostol Andrei a fost frate cu Simon Petru, că erau originari din Betsaida, localitate situată pe malul Lacului Genezaret din provincia Galileea, în nordul Ţării Sfinte şi că erau erau pescari, asemenea tatălui lor, Iona. Conform Evangheliei Sf. Apostol Ioan, Sf. Andrei ar fi fost mai întâi ucenic al Proroocului Ioan Botezătorul, care l-ar fi îndrumat să-l urmeze pe Iisus din Nazaret. Spunându-i că l-a găsit pe Mesia, Andrei l-a dus şi pe fratele său, Petru, la Hristos Domnul. A fost numit "cel dintâi chemat" şi se spune că a primit puterea de a lega şi dezlega păcatele oamenilor. După Învierea Mântuitorului şi Pogorârea Duhului Sfânt, Apostolii au mai rămas câţiva ani la Ierusalim pentru a începe formarea Bisericii, iar la Sinodul Apostolic, care a avut loc în jurul anilor 49-50 d.Hr., s-au întâlnit şi au tras la sorţi pentru a decide încotro va merge fiecare. Sfântului Apostol Andrei i-a revenit Scytia (Dobrogea). La început Sf. Andrei l-a însoţit pe fratele său, Sf. Apostol Petru, prin Asia Mică, apoi a trecut în peninsula Balcanică prin teritoriul Turciei de azi, ajungând în Scytia, unde s-a oprit o bună vreme. Şi-a continuat apoi drumul până în sudul Rusiei, de unde s-a întors în Grecia, pentru a consolida comunităţile creştine înfiinţate de Sf. Apostol Pavel, ajungând până în Peloponezul grecesc. Acolo, în oraşul Patras, a fost martirizat, fiind răstignit pe o cruce în forma de X, cunoscută sub denumirea de "Crucea Sfântului Andrei".
Din imaginarul popular
Despre Sfântul Apostol Andrei se povesteşte că a fost stăpânul animalelor sălbatice, că a fost cioban şi că de turma lui nu s-a atins nici un lup. De aceea, Dumnezeu l-a învoit să dea hrană lupilor şi, de ziua lui, să le îngăduie să mănânce vitele celor care "n-au păzit sărbătoarea".
I s-a spus "Apostolul Lupilor", denumire derivată din vechea denumire a dacilor, daoi, (lupi), dar şi de la animalul totem al acestora: lupul. Legendele spun că aceste animale au fost alături de daci la căderea Sarmizegetusei şi că cel care le era căpetenie l-ar fi vegheat pe Sf. Apostol Andrei prin pustia Dobrogei spre Peştera care i-a fost adăpost şi care acum îi poartă numele.
I se mai zice şi Andrei Pescarul pentru că "după cuvântul lui, nişte oameni care se necăjeau cu pescuitul au tras cu voloacele şi au prins peşte mult". (Th.D. Speranţia). Se povesteşte că, începând de atunci, de ziua lui se obişnuieşte să se mănânce peşte.
Autor: IULIA GORNEANU
Comentarii